Romanian Quran | Citiți Coranul

Chapter 27 (Sura 27)
1; călăuzire şi vestire pentru credincioşii
2; ce îşi săvârşesc rugăciunea, ce dau milostenie şi cred cu tărie în Viaţa de Apoi.
3; Celor care nu cred în Viaţa de Apoi, Noi le-am împodobit faptele în ochii lor, iar ei merg orbeşte.
4; Aceştia vor avea osânda cea mai rea şi vor fi pierduţi în Viaţa de Apoi.
5; Tu primeşti Coranul de la un Înţelept, un Ştiutor.
6; Moise spuse alor săi: “Zăresc un foc. Vă voi aduce o veste de la el ori vă voi aduce un tăciune aprins. Poate vă veţi încălzi!
7; Când ajunse acolo, fu strigat: “Binecuvântat fie Cel ce este în foc şi împrejurul lui! Mărire lui Dumnezeu, Stăpânul lumilor!
8; O, Moise! Eu sunt Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.
9; Aruncă-ţi toiagul!” Când Moise îl văzu scuturându-se precum ginni, o rupse la fugă fără să se mai întoarcă. “O, Moise! Nu-ţi fie teamă! Trimişii nu se tem de Mine,
10; în afară de cei nedrepţi. Eu sunt Iertătorul, Milostivul pentru cei care au întors răului binele.
11; Bagă-ţi mâna în deschizătura mantiei şi va ieşi albă, fără nici un beteşug. Acesta este unul dintre cele nouă semne pentru Faraon şi poporul său. Ei sunt stricaţi.”
12; Când semnele Noastre vin la ei să-i facă să vadă, ei spun: “Aceasta este o vrajă!”
13; Ei s-au lepădat de ele pe nedrept şi cu trufie, chiar dacă în străfundul lor credeau cu tărie. Vezi cum a fost sfârşitul celor care-au semănat stricăciunea!
14; Noi le-am dăruit ştiinţa lui David şi lui Solomon. Ei spuneau: “Laudă lui Dumnezeu care ne-a dat întâietate asupra multora din robii Săi credincioşi!”
15; Solomon l-a moştenit pe David şi spuse: “O, voi oameni! Am fost învăţaţi limba zburătoarelor. Am fost copleşiţi cu bunuri de tot soiul. Cu adevărat aceasta este din harul de netăgăduit.”
16; Şi i se adunară oştirile lui Solomon din ginni, oameni şi zburătoare şi se orânduiră.
17; Când ajunseră în Valea Furnicilor, o furnică spuse: “O, voi furnici! Intraţi în lăcaşurile voastre ca să nu vă strivească Solomon şi oştirile sale fără să-şi dea seama.”
18; Solomon zâmbi cu voioşie la spusa ei şi spuse la rândul său: “Domnul meu! Îngăduie-mi să-Ţi mulţumesc pentru harul ce l-ai pogorât asupra mea şi asupra părinţilor mei şi să săvârşesc binele ce Ţie Ţi-ar aduce mulţumire. În milostivenia Ta, lasă-mă să intru între robii Tăi cei drepţi.”
19; Solomon cercetă zburătoarele, apoi spuse: “De ce oare n-am văzut pupăza? Oare este din cei care lipsesc?
20; O voi osândi la aprigă osândă, o voi înjunghia, de nu-mi va veni cu o împuternicire desluşită.”
21; După un timp veni lângă el şi spuse: “Eu ştiu ceea ce tu nu ştii! Îţi aduc o veste sigură de la Saba.
22; Am aflat acolo o femeie ce domneşte peste ei. A fost dăruită cu toate bunurile şi are un tron măreţ.
23; Eu am aflat-o pe ea şi poporul ei prosternându-se înaintea soarelui şi nu înaintea lui Dumnezeu. Diavolul le-a împodobit faptele şi i-a îndepărtat de la Calea cea Dreaptă şi ei nu sunt drept călăuziţi!”
24; De ce nu se prosternează înaintea lui Dumnezeu, Cel ce scoate la iveală cele ascunse din ceruri şi de pe pământ, Cel ce ştie ceea ce tăinuiţi şi ceea ce dezvăluiţi?
25; Dumnezeu!… Nu este dumnezeu afară de El! El este Domnul Tronului cel Mare!”
26; Solomon spuse: “Vom vedea dacă ai spus adevărul ori ai minţit.
27; Pleacă cu această carte a mea, aruncă-le-o, apoi ţine-te la o parte şi aşteaptă răspunsul lor.”
28; Regina spuse: “O, voi, căpetenii ale poporului! O carte cinstită mi-a fost aruncată;
29; ea vine de la Solomon, iat-o: “În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv!
30; Nu vă semeţiţi în faţa mea, ci către mine veniţi supuşi.”
31; Ea mai spuse: “O, voi căpetenii ale poporului! Sfătuiţi-mă în această treabă, eu nu voi hotărî nimic fără ca voi să nu fiţi martori.”
32; Ei au spus: “Noi avem putere şi mare vitejie, însă porunca este la tine, aşa că vezi ce vei porunci!”
33; Ea spuse: “Când regii intră într-o cetate, o strică şi pe cei mai puternici locuitori ai ei îi umilesc. Aşa fac ei.
34; Pe când eu, le voi trimite un dar şi voi aştepta ce-mi vor aduce înapoi solii.”
35; Când solul veni la Solomon, acesta îi spuse: “Vreţi să mă ajutaţi cu averile voastre? Ceea ce Dumnezeu mi-a dăruit mie este mai bun decât ceea ce v-a dăruit vouă, şi totuşi voi vă bucuraţi de darul vostru!
36; Întoarce-te la ei! Vom veni asupra lor cu oştiri cărora nu se vor putea împotrivi. Îi vom alunga din ţinutul lor, umilindu-i şi atunci ei îşi vor vedea micimea.”
37; Solomon a mai spus: “O, căpetenii ale poporului meu! Care dintre voi îmi va aduce tronul ei, înainte ca sabeeni să vină la mine supuşi?”
38; Un ifrit, dintre ginni spuse: “Eu ţi-l voi aduce înainte să te ridici de pe locul tău. Eu sunt puternic pentru aceasta şi sunt vrednic de încredere.”
39; Unul ce avea o ştiinţă a Cărţii spuse: “Eu ţi-l voi aduce înainte ca privirea ta să se întoarcă la tine.” Când Solomon îl văzu stând înaintea lui, spuse: “Acesta este harul Domnului meu care vrea să mă încerce: voi mulţumi ori voi tăgădui? Cel care mulţumeşte, să ştie că Domnul meu este Bogat, Dăruitor.”
40; Solomon a mai spus: “Pociţi-i tronul şi atunci vom vedea dacă este călăuzită ori este dintre cei care nu se lasă călăuziţi.”
41; Când ea a venit, i se spuse: “Acesta este tronul tău?” Ea spuse: “El pare a fi. Ştiinţa ne-a fost dăruită înainte şi acum suntem supuşi!”
42; Cei cărora se închina în locul lui Dumnezeu o rătăciseră şi ea era astfel dintr-un popor de tăgăduitori.
43; I se spuse: “Intră în palat!” Când îl văzu, crezu tulburată că este o mare de apă încât îşi dezveli coapsele. Solomon îi spuse: “Este un palat pavat cu cristal!” Ea spuse: “Domnul meu! Eu m-am nedreptăţit pe mine însămi. Împreună cu Solomon mă supun lui Dumnezeu, Domnul lumilor!”
44; Noi l-am trimis la tamudiţi pe Salih, fratele lor: “Închinaţi-vă lui Dumnezeu!” Ei prinseră însă a se certa între ei şi a se împărţi în două tabere.
45; Salih le spuse: “O, popor al meu! De ce vă grăbiţi să faceţi răul înaintea binelui? Dacă aţi cere iertare lui Dumnezeu, poate aţi fi miluiţi!”
46; Ei au spus: “Noi avem o presimţire rea cu tine şi cu cei care sunt ca tine.” El le spuse: “Soarta voastră este în mâinile lui Dumnezeu, iar acum sunteţi puşi la încercare.”
47; În cetate erau nouă inşi care semănau stricăciune pe pământ şi care nu făceau nimic drept.
48; Ei au spus: “Juraţi-vă pe Dumnezeu că vom năvăli noaptea peste el şi ai săi, apoi vom spune celui ce va voi să-l răzbune: “Noi nu am fost martori la nimicirea alor săi. Noi spunem adevărul!”
49; Ei au viclenit, însă şi Noi am viclenit fără ca ei să-şi dea seama.
50; Vezi care a fost sfârşitul vicleşugului lor! Noi i-am nimicit pe ei şi pe poporul lor în întregime.
51; Întru aceasta este un semn pentru poporul ce ştie.
52; Noi i-am mântuit pe cei care credeau şi se temeau.
53; Amintiţi-vă de Lot. El spuse poporului său: “Voi vă dedaţi desfrâului, atunci când vedeţi desluşit?
54; Voi vă apropiaţi cu poftă de bărbaţi în loc de femei? Sunteţi un popor neştiutor.”
55; Răspunsul poporului său a fost: “Alungaţi-i din cetatea voastră pe ai lui Lot, căci sunt oameni ce se cred neprihăniţi.”
56; Noi l-am mântuit pe el şi pe ai săi în afară de femeia lui, căci am sortit-o să fie între cei rămaşi în urmă.
57; Noi am trimis asupra lor o ploaie. Ce ploaie rea pentru cei cărora li s-a predicat!
58; Spune: “Laudă lui Dumnezeu! Pace robilor Săi pe care El i-a ales!” Cine este mai bun: Dumnezeu ori cei pe care ei I-i alătură?
59; El este Cel ce a creat cerurile şi pământul şi v-a trimis vouă din cer apă cu care facem să răsară grădini pline de frumuseţi şi ale căror copaci nu v-ar fi stat în putinţă să-i faceţi să răsară. Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu?” Ei sunt însă un popor care Îi face Lui semeni.
60; El este Cel ce a făcut pământul temei, Cel ce a făcut râurile pe el, Cel ce a pus munţii pe el şi o stavilă între cele două mări. Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu? Cei mai mulţi însă nu ştiu!
61; El este Cel ce răspunde oropsitului care Îl cheamă, Cel ce îndepărtează răul, Cel ce v-a făcut urmaşi pe pământ. Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu? Puţini sunt cei care chibzuiesc!
62; El este Cel ce vă călăuzeşte prin întunecimile uscatului şi ale mării. El este Cel ce trimite vânturile ca o veste înainte mergătoare milostiveniei Sale? Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu? Înălţare lui Dumnezeu peste cei care Îi sunt alăturaţi!
63; El este Cel ce dă la iveală făptura şi apoi o duce înapoi. El este Cel ce vă înzestrează din cer şi de pe pământ. Ori este alt dumnezeu alături de Dumnezeu? Spune: “Aduceţi dovada voastră, dacă spuneţi adevărul!”
64; Spune: “Nimeni din ceruri şi de pe pământ nu cunoaşte Taina în afară de Dumnezeu. Ei nu presimt când vor fi înviaţi!
65; Mai mult chiar! Ei nu ştiu nimic din Viaţa de Apoi de care se îndoiesc şi faţă de ea sunt orbi.
66; Cei care tăgăduiesc spun: “Când vom fi ţărână ca şi taţii noştri, vom mai fi oare scoşi?
67; Ni s-a făgăduit aşa precum li s-a făgăduit şi taţilor noştri odinioară. Acestea nu sunt decât poveşti ale celor dintâi!”
68; Spune: “Străbateţi pământul şi vedeţi care a fost sfârşitul nelegiuiţilor!”
69; Nu te mâhni pentru ei! Nu te îngrijora de vicleşugurile lor!
70; Ei spun: “Pe când va fi această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”
71; Spune: “Poate ca cea căreia îi doriţi venirea degrabă este chiar în spatele vostru, în parte.”
72; Domnul tău este Stăpânul harului asupra oamenilor, însă cei mai mulţi nu Îi mulţumesc.
73; Domnul tău cunoaşte ceea ce ascund inimile lor şi ceea ce destăinuiesc.
74; Nimic nu este tăinuit în ceruri şi pe pământ care să nu fie scris într-o Carte desluşită.
75; Acest Coran povesteşte fiilor lui Israel multe din cele asupra cărora ei se învrăjbeau,
76; iar pentru credincioşi el este călăuzire şi milostivenie.
77; Domnul tău va hotărî între ei prin judecata Sa. El este Puternicul, Ştiutorul.
78; Încredinţează-te lui Dumnezeu, căci atunci vei fi în limpedele Adevăr.
79; Tu nu îi vei putea face pe morţi să audă, precum nici pe cei surzi să audă Chemarea atunci când întorc spatele.
80; Tu nu îi vei putea călăuzi pe orbi în rătăcirea lor. Tu nu-i vei face să audă decât pe cei care cred în semnele Noastre şi care se supun lui Dumnezeu.
81; Când Cuvântul va cădea asupra lor, le vom scoate din pământ o fiară care va spune oamenilor că nu cred cu tărie în semnele Noastre.”
82; În Ziua aceea vom aduna din fiece seminţie o grămadă din cei care au socotit semnele Noastre minciuni, şi îi vor rândui.
83; Când vor veni, Dumnezeu le va spune: “Nu aţi socotit semnele Mele minciuni fără să le fi cuprins cu ştiinţa? Ce aţi făcut, aşadar?”
84; Cuvântul va cădea asupra lor, căci au fost nedrepţi, iar ei nu vor putea vorbi.
85; Ei nu văd că le-am făcut noaptea să se odihnească şi ziua să vadă desluşit? Întru aceasta sunt semne pentru un popor care crede.
86; În Ziua când se va sufla în trâmbiţă, cei care sunt în ceruri şi pe pământ vor fi îngroziţi în afară de cei pe care Dumnezeu vrea să-i izbăvească. Toţi vor veni către El smerindu-se.
87; Vei vedea munţii pe care i-ai socotit înţepeniţi trecând ca norii. Acesta este zidirea lui Dumnezeu, Cel ce face totul desăvârşit. El este Cunoscător a ceea ce faceţi.
88; Cei care vor veni în Ziua aceasta cu un bine, vor avea şi mai bine şi vor fi feriţi de orice groază.
89; Cei care vor veni cu un rău, vor fi aruncaţi cu faţa în foc: “Sunteţi oare răsplătiţi pentru altceva decât pentru ceea ce aţi făcut?”
90; “Mie mi s-a poruncit doar să mă închin Domnului acestei cetăţi pe care o sfinţit-o. Al Lui este totul! Mie mi s-a poruncit să fiu printre cei supuşi
91; şi să recit Coranul.” Cel ce este bine călăuzit, este călăuzit pentru sufletul său. Spune celui rătăcit: “Eu sunt numai dintre predicatori!”
92; Spune: “Laudă lui Dumnezeu! El vă va arăta curând semnele Sale şi voi le veţi cunoaşte.” Domnul tău nu este nepăsător la ceea ce faceţi.
93; Ta.Sin.Mim.